daria ilaria

hmmm, oare cine sa poarte “permanent, adanc trasa peste urechi , o caciula decolorata”, atat de decolorata, incat a devenit translucida, dar bine ca nu e cusuta cu ata alba, ci cu firul acela rosu cu care se asorteaza binisor.
Mai e nevoie a spune ceea ce e evident? ca scrisul celebrului si cu adevarat indragitului personaj :)e acela al unui condei format, deloc ezitant si fara urma de diletantism? eh, uite ca am comis si truismul asta, si, superfluu, nesuperfluu, am spus-o.
Ceea ce mi se pare indeosebi remarcabil si incantator, e felul in care intruziunile autoreferentiale se descotorosesc, ca prin nu stiu ce farmec, de tirania impresiei de textualism fumat si aratare de bicepsi literari. Autorul reuseste (ceea ce nu-i lesne deloc) sa alunge mirosul de praf( in ochi) imprastiat de un arsenal stilistic (de)generator de efecte prea cautate, pe cai mult prea batute, izbutind sa protejeze cu o surdina misterioasa, urechea cea sensibila a lectorului, estompand duduitul artileriei narative usoare (ori grele ?), chiar atunci cand o foloseste (d)in plin .Asa incat, senzatia de prospetime nu e sugrumata de tehnica si abuz de anume strategii auctoriale parsive, iar parodierea si ironizarea trucurilor prozei postmoderne (devenite si ele, la randul lor, experiente post-post moderne, consumate, intrate de multisor in categoria deja-vu/lu’ismelor)( ce sa facem, cam totul s-a incercat!), asadar substratul parodic si (auto)ironia de care vorbeam, functioneaza intr-un registru cu totul neagresiv, ba chiar vibrand (cu tandrete?) de o anume caldura a comunicarii. Da, intreg textul- de altfel in buna masura si versurile lui Bogdan Ladaru- sunt strabatute de un umor duios care exclude sarcasmul, dar si orice iz de sentimentalism edulcorant, dar si ieftina bascalie, atragand cititorul intr-o zona de complicitate savuroasa.
Nu cred ca exagerez spunand ca aceasta proza detine in pasta ei un nimerit dozaj al mixturilor : o leaca de absurd, pusee bine strunite, de autoreferentialitate( inocent mimand inocenta:), evocari abia ghicit nostalgice, oralitatea dialogului pitoresc, degustari culturalicesti (aluzia la impresionisti), portrete la minut, niscai tuse de grotesc, atmosfera de provincie, de targ bacovian ;) lume cu dugheni, rate, navetisti , sacose, un mic gag lingvistic, delicios,precum :”partiala schimbare de sofer”, ceva adieri dinspre Harms, Bulgakov, Gogol (ah, rusii!) (Sankt Petersburg :). Si pe langa toate astea, suspansul: oare cand, oare intr-adevar isi va continua povestirea personajul nostru? ori va incepe (pentru a cata oara) o alta? ca sa o lase apoi in drum , taman vineri la ora 14, 05, ea ramanand de izbeliste, haat, tocmai pana luni cand isi vor relua in primire - nea Vasile cel vechi/nou , slujba , iar povestitorul istorisirea pe care , cine stie daca nu o va lasa din nou balta, in care balta se va aseza criticul de ocazie si va merge pana la capat de linie, ete-asa, de-al naibii !:)

Gata si compunerica mea, dom’ profesor:)

Denunt cu toata raspunderea posesor ilicit de har in/sub caciula, din care tragem la sorti bilete de papagal, planete, tichete de o mie si una de calatorii, precum si (daca avem noroc) una piesa dodecaedrica de puzzle unicat, toate astea, leganati fiind monoton de muzica de acordeon , de astre si desigur flasnete din noul sistem solar, readaptat, schimbat “partial” :).
Precizez ca desi i-au pus muzele insele , caciula in cap , nu pot sa nu denunt deasemeni faptul ca personajul cu pricina mai poarta intermitent si un virtual fular(maro), pe traseul autobuzului cameleonic albastru/verde, lucrul acesta intamplandu-se in afara orelor regulamentare din programul de iluminatie al impresionistilor si de care (fular) calatorii impiedicandu-se si dandu-se inevitabil de-a berbeleacul, isi inghit uneori limba si se trezesc, muti, in diligenta pradata de talhari, niste ticalosi:). Eu nu imi fac decat datoria de cetateanca onorabila si declar ca l-am vazut, uite-aaaasa, furisandu-se ca o umbra:) Oameni buni, nu il scapati, cititorilor- buna recompensa!

Pentru o mai exacta intelegere a acuzatiei de fata, (si nu numai ), mentionez bibliografia obligatorie: Bogdan Ladaru, lista din dreapta.

Mai dau o raita si revin cu niste denunturi, ca slava Domnului, sunt destule de aratat in instanta…
(hehee, ce mandra sunt de vigilenta mea, ca nu mi-au scapat dovezile si corpurile delicte, desi infractorul a incercat sa le escamoteze, lasandu-le asa Neintitulate...)

cei cu ochi multi si cei cu sase perechi de aripi... mereu Uit care sunt heruvii si care sunt serafii

as spune ca e cam prea explicit.

bine te-am descoperit:) asta pentru ca am stat la Pinda si bine am facut, a meritat...am trecut prin mai multe camere si pe cele mai multe le-am gasit primitoare. mai zabovesc nitel pe aici

adesea ma gandesc la ce spunea fernando simulatorul si mincinosul
ca adica \"Misterul lucrurilor, pe unde-i?\"
adesea si mai ales acum ma gandesc la ei toti:
alberto, paznic al turmelor,
ricardo, ay, ignorantule care nu vrei sa iti amintesti
si nici sa te cunosti
pentru ca suntem prea multi daca ne uitam cine suntem, zici tu
si pentru ca ignorarea faptului de a trai ne umple indeajuns viata, mai zici
(nici macar nu sunt de acord cu asta, dar voi medita, voi mai medita chiar azi la asta in timp ce imi calc lucrurile de vara, ay ce canicula, amigos)
(habar n-am daca in portugheza se spune amigos, sau altcumva)
(ar trebui sa caut pe web)
si coelho pacheco acela(ce impleticeala de limba) dincolo vaslind de oceanul amniotic al fumului de tigara in care alvaro sade chircit si uterul tutungeriei o sa il zvarle, cu bine Esteves, cu bine
ce vipie, in primele zile de mai,
si ma tot gandesc , amigos, ca fernando, afurisitul
trebuie sa fi avut un stol intreg de ingeri pazitori,
cate unu de fiecare geaman in(di)vizibil,
pe zapuseala asta ce bine mi-ar prinde si mie,
falfal falfalfal, ce racoare ar fi
mai cu seama ca shizoidia omului modern, domnilor,senoras, senores
s-ar cam cere cate patru aripi de fiecare pe arsita asta
patru cel putin, absolut,
dar misterul din nume pe unde-i?
sa-l fi spulberat glontul?
ca indreptat spre unica tampla
a gaurit instantaneu si simultan
- teasta lui ricardo,
a lui alvaro,
a lui coelho,
a lui alberto
si in cele din urma
fernando,
ingerii lasasera veghea unul pe altul
asa cum bine zice intelepciunea populara:
copilul cu doua mame, moare de foame,
\"Lucrurile nu au semnificatie, ci existenta\" vad bine,
dar numele, amigos, misterul din nume pe unde-i?

(ay, nici macar nu mai stiu sigur daca pessoa s-a impuscat)
(sau poate atfel)
(ar trebui sa caut pe internet)
(da, poate ca altfel)
(fifty ways to leave your lover)
au mai murit in oras
cativa gemeni,iubitilor
chiar pentru asta am venit a va spune
dar un singur cadavru ,pe catafalc,
unul singur, incet
unul singur
se descompune
(:des compune:)
:(d e s c o m p u n e):