Dara Blu

de sunt frunză
ramul mi-este menire
și toamna împlinirea
de-a fi să zbor

copil când mi-am amintesc a fi
înot în fânul ca ocean de aur

și număr fire argintii

cind mi te abandonezi
fluid
sa te ridic la cer
imi esti atit de draga
toamna

zise vintul frunzei
in drum pe ramuri

\"Copilul toamnei
În cartea cu pagini verzi
Inventând culori\"

colorind idei
risul copilului
inveseleste norii

prin inima
pasii frunzelor
fosnesc senzual

vara amintirilor
musteste ideile
toamnei in chihlimbar

\"fragile uitate de ram
verdele picteaza
in coloritul toamnei\"

aramiu amintirile verii
sunt invelite in miere

Multumesc, Maria

Naivitate, joaca, atractia mirajului libertatii neingradite...ce poate determina un copil sa faca o anume alegere?
Pe ce punem pariu? pe bogatie? pe copilarie? pe viata?
Sunt curioasa ce va face Sache.

Ce as putea spune in afara de faptul ca imi place, desi are un gust amar.

\"să-mi mai fii aripa
din dreptul sufletului
deasupra inimii?…\"

vom sti-o mereu, cu totii si toatele cu iubirea noastra.
atita vreme cit exista un suflet (ca al tau) sa ne aminteasca.

Marina, e atita sensibilitate in versurile tale (nu numai in astea prezente) incit nu poti decit sa fericesti un astfel de suflet si sa iti doresti sa mai fie si altele cel putin la fel, pentru ca numai asa lumea ar fi o idee mai buna...

Multumesc pentru lectura:)
o steluta diafana, nefinisata, dar din tot sufletul.

sa fie a doua glossa veritabila a limbii romane?

Felicitari

molatec frunza
aluneca auriu
in dansul minciunii

cumplit ce s-a intimplat la Beslan. cumplit si ingrijorator in acelasi timp, pentru ca s-a creat un precedent: scoala nu mai este sigura, conditia de copil nu a fost niciodata sigura in fata violentei, insa elementar, tacit, cutuma etc. (nu amintesc aici acordurile internationale - reguli scrise) s-a evitat pe cit posibil ranirea fiintelor fragile in imposibilitate de a se apara, cum sunt copiii.
la Beslan a fost calcat acest tabu: nimic nu justifica violenta in sine, mai ales violenta asupra copiilor.
Asa cum spunea la un moment dat un demnitar strain, daca a existat o minima simpatie pentru cauza cecena, aceasta a disparut, a murit la Beslan.
As adauga ca nu este vorba numai de Beslan in sine, de cauza cecena, as spune ca daca ar exista un minim potential de identificare a cauzelor care determina actele teroriste, de intelegere (nu de acceptare) a acestora, in aceste momente, aceasta a disparut. poti ierta mult, mai mault decit iti poti imagina, poti intelege la fel de mult, dar nu poti accepta sub nici o forma suferinta, moartea cu scop gratuit, indreptate asupra unor fiinte care nu au nimic cu luptele ideologice.

Frumos gestul tau, Ani!

daca nu sunt editor (poate ca nu vreau sa fiu) dar gasesc un text care, din punctul meu de vedere, merita recomandat, ce optiuni am, in afara de a anunta pe fiecare in parte?

pentru genunean

ce soarta am sa fiu nuia
peste palmele cuiva
cind eu voiam sa fiu taciune
sa ard ideile mai brune.

Maria,
gândurile nopții
sfâșiie zorii
tristeții.

în potirul anilor
câțiva stropi de vin
vechi ca si mine.

Multe din poeziile desertului au aparut pe varianta romana a site-ului, numai ca, din pacate, putini s-au oprit sa le citeasca...
Ma bucur ca acest articol este pe prima pagina.
Felicitari!

si cind te gindesti ca in tinerete imi placea sa dau in carti si adesea se adeverea ce ziceam...:)))
da\' tanti Lucretia exagereaza cu sfaturile, te pierde pe drum...de ris :)

\"A cui e mâna aceasta
Care mă scrie si te scrie
Care culege funigei în insectar
În vreme ce pleoapa încet se netezește
Și-mi umple poala cu nectar?\"

citind, nu pot sa spun decit ca este atit de duios ritmul poemului tau incit mi-am vazut visele suav trecind prin fata ochilor.
primeste o steluta din suflet, mica si duioasa :)

fie ca acel ochi amanetat sa fie pentru acel poet suma treptelor in urcare...
textul tau mi-a amintit de un pictor tinar si plin de visuri care intr-o zi de iarna uscata si-a vindut cele mai dragi tablouri (nuduri suprarealiste) pentru a-si putea plati chiria unei mansarde murdare vis-a-vis de biserica Sf.Gheorghe; fara remuscari cumparatorul a achizionat pe un pret modic 10 tablouri cu imagini din bucurestii de altadata pe care sa le faca la rindul lui cadou unor obligatii sociale, dar si visele unui om.
utopic, visez ca acele tablouri de vise au fost daruite, chiar si sub forma de obligatie sociala, cuiva care are bunacredinta si bunavointa sa le inteleaga.