moș Martin

Iarna nu îl vezi la față,

se ascunde în bârlog.

Friguros fiind din fire,

se îmbracă în cojoc.

Doarme dus, nestânjenit,

de ai săi vizitatori,

nepăsându-i că afară,

un covor s-a așternut.

Primăvara, scoate capul,

mormăind de zor,

cautând-și de mâncare,

peștele îl ia din zbor.

Scotocește prin tufișuri,

alegând desertul.

Face tumbe și aleargă,

gonind curioșii.