Poezie
Statuie
statuie
1 min lectură·
Mediu
Lasă-mi mâinile dezlegate
să-ți modelez trupul gol
ca o figurină mare de lut
crescută din pământul moale.
Și pictând din culori
voi sculpta în sărut
viața ta, viața mea
sunt legate picioare.
Îți privesc în tăcere
chipul blând și curat;
ochii mușcă cu sete
fructul viu ce tresare.
Te ating să te simt
te iubesc să trăiesc
fără tine-i pustiu
ca o umbră de soare.
Mă supun piedestal
să cuprind între mâini
soclul meu, tu coloană
statuie, statuie.
E un nou început
prizonier lutul meu
regăsit vid matern
monument, cetățuie.
023272
0
LIM.