Tatăl nostru

Primul cuvânt pe care l-am spus a fost, Tată. El nu era lângă mine sau poate nu-l vedeam avea treburi înalte. L-am cunoscut mai târziu în fiecare rugăciune cu fiecare psalm ce cântam se apropia mai mult și îl simțeam lângă mine la câpătâiul patului. Tot ce m-a învățat a fost drept și l-am ascultat de fiecare dată știam că bunătatea Lui nu are margini și se împarte la toți cei ce cred în visul lor ca o lumină ce arde vie mereu în noapte. S-a întâmplat odată să rămânem singuri în deșert doar eu și un ateu, nu-l condamn fiecare în legea lui, dar răspunsul meu a fost sincer și curat când a întrebat de ce cred în El. I-am zis simplu și afecționat, așa m-am născut eu cu credința în bunul Dumnezeu. A fost de ajuns m-a înțeles chiar el. Nici acum nu m-am schimbat chiar dacă sunt mare îl mai chem la mine și El este mereu aproape. Ajută-mă Doamne să fiu cu folos!