Despre autor
DMDANILA MONICA
@danila-monica
0 urmăritori
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna
adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte
prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa
ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai
devreme decat era prevazut de la nenea doctorul.
Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu
toate ca mi-as fi dorit frati sau surori.
Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit
o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata,
sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram
ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes
luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata
pentru ca ma refugiam in mijlocul padurii doar pentru ca aveam sentimentul ca
sufletul meu s-a nascut aici undeva din dor si cantec si acum se intoarce la
chemarea naturii, cuprins de o sete adanca. Si priveam bradul din fata mea
care s-a inaltat spre cer intr-un incremenit elan si tanjind dupa libertatea
zborului. Atunci am realizat ca fiinta mea se aseamana cu el : mereu trupul meu
ramane pe loc in timp ce sufletul cuprins de rasuflarea visarii zboara undeva
departe intr-o lume in care exista numai dragoste.
Sufletul meu flamand ar topi-o cu lacrimi de fericire si m-as topi odata cu ea,
luminând ca o torta in intuneric cu fericirea sufletului meu.
Si din toate acele momente "neintelese" s-au nascut poeziile mele, gandurile mele
caci sunt o fiinta care traieste, se hraneste cu romantism, care crede in vise,
si spera in iubire in puterea ei, caci ea ne poate schimba pe toti, ne poate ajuta
sa credem in noi cu adevarat, in forta noastra interioara care nu are nevoie decat
de un mic imbold pentru a erupe asemeni unui vulcan...
Vezi profilul
te vedeam stand in usa dormitorului
un baitel oaches micut
cu ochi domoli
alegandu-ma sa-ti fiu mama
acuma iata tu ma chemi si vin
te-nconjur cu bratele-mi
cu sufletul meu
cu respiratia-mi
pana cand inimile noastre
isi vor fi uitat respiratia
ca iarasi viata sa-ti dau
vezi ce inseamna sa fii mama?:)
fiilor nostri le dedicam poeme.
la cat mai multe si cat mai frumoase!