Poezie
Stejarul
1 min lectură·
Mediu
Undeva pierdut in amintirile copilariei
mi-am amintit de umbra falnica
a stejarului ce veghea
dupa-amiezele mele.
Si mi-am amintit ca stejarul
stia mai bine decat mine
sa nu se grabeasca
fiindca n-a invatat sa alerge
asteptand sa primeasca soarele
cu ramurile deschise spre schimbare
Stia mai bine decat mine
sa cucereasca furtunile destinului
privindu-le cu linistea maretiei
fiindca n-a invatat sa aleaga
neavand atatea drumuri de cercetat.
Stia cu mult mai bine el, stejarul
ce-nseamna zborul spre inalt
L-au invatat hoinare pasari cantatoare
Si totusi el nu stie mai bine decat mine
caderile de dupa zbor nu l-au atins
si umbrele tacerii nu le-a invatat
pentru ca numai lui secundele ce-au nins
nu-i rascolesc cuiburile pustiite.
Si atunci pentru ca asa a fost sa fie
L-am implorat in serile de vara din campie
Cand m-am gasit la poala lui plangand
Coboara-ma la rădăcini si ma invata
Nu ceea ce ai invatat in vesnicie
Ci doar ce stii neinvatand!
august
001729
0