Poezie
Momentul creatiei
1 min lectură·
Mediu
Ai uitat pesemne momentul creatiei tale
Insa eu nu ma indur sa uit nimic acuma
Pentru ca imi frige fiecare amintire
Esti in adancul sufletului meu dintotdeauna
De n-ai fi existat atunci as fi cersit
Lumina din stele si umbrele piramidelor ,
Frunzele toamnei si pietrele de granit
Spuma marii si al fluturilor tainic zbor
Si te-as fi nascut din lacrima asfintitului
M-as fi ascuns printre razele de argint
Si te-as fi plouat cu lumina rasucita
Pana cand rasuflarea ta ar fi devenit
Curcubeu peste zarea cea nemarginita
Ti-as fi sculptat trupul din gheata si nori
Cu plete de alge si ochii de inger adormit
Ti-as fi ascuns lacrimile intr-un cocor
Alungat pentru vecie dincolo de infinit
Si-mi spuneai ca viata nu e usoara
Ca imaginea ta o sa se estompeze mereu
Ca e prea dulce ori mult prea amara
Si sa te las sa dispari in neantul meu
Dar te-am certat iubindu-te in fiecare seara
Si-n fiecare dimineata te-ai trezit mirat
Ca-n procesul creatiei tale am eliminat
Moartea din ecuatie facand-o sa dispara.
Aprilie 2003
001.411
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- DANILA MONICA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
DANILA MONICA. “Momentul creatiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danila-monica/poezie/42190/momentul-creatieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.