Poezie
Autoportet
1 min lectură·
Mediu
Autoportret
Ma privesc tacuta in lacrima cazuta
Chipul meu palid si nedeslusit
Abureste imaginea neclara rasfranta
Conturul angelic si prelung amortit
Tremurul barbiei ascunde o mirare
Cand simte cum se apropie anotimpul
Ce-mi umple fata cu a lui culoare
Si-mi ascunde lacrima si gandul
Mirosul anilor ce au trecut intr-o doara
Aduna timpul nemilos ce-mi creioneaza
Urmele fine pe un obraz ce se infioara
Si apoi ma intreb ce mai urmeaza ?
Sunetul pianelor pline de dezacord ,
Imi sfredeleste urechile fara sfiala
Buzele intredeschise arcuiesc un pod
Strangand cu tarie iubire si-ndoiala.
Ochii mei sfredelesc linistea noptii
Cautand lacrimile pierdute pe drum
Si cand si cand bucuriile vietii
Rasar din adancurile lor ca un fum.
Rasuflarea mea fierbinte si goala,
Asteapta incapatanata o alta sa simta
Topindu-se in mine fara de sfiala.
Trupul meu ca un tren pierdut intr-o gara,
Sau ca un copac dezradacinat odata
Isi intinde mainile sa apuce iar soare
Sa se imbete de caldura ar vrea sa poata
Aprilie 2003
001.463
0