Poezie
Noi doi
2 min lectură·
Mediu
Noi doi suntem ca un arbore:
Eu frunzele iar tu ramurile,
Eu seva ce urcă clocotitoare,
Tu trunchiul ce caută soarele.
Noi doi suntem inimă și suflare:
Eu suflet tremurand de dor,
Tu mă înalți către visare,
Din noi se înalță stele în zbor
Noi doi suntem rasărit de soare:
Tu esti linia orizontului plină,
Eu rasar din tine ca dintr-o mare,
Cu sufletul veșnic scăldat în lumină.
Noi doi suntem însăși linia vieții:
Tu ești padurea mea albastră,
Eu aurora dulce a dimineții,
Cântec adânc de pasăre măiastră.
Noi doi suntem un singur cocor:
Tu ești zborul meu către soare,
Eu strigătul tău ascuțit de dor,
Fulger alb născut din visare.
Noi doi suntem oceanul albastru:
Tu ești dantela de spumă a mea,
Eu sunt răsfrângerea marelui astru,
Lumina ce iți învaluie iubirea.
Noi doi suntem izvorul de munte:
Tu ape repezi peste argintiile poteci,
Eu mii de stropi și străluciri mărunte,
Învăluiri de diamante umede și reci.
Noi doi suntem artă și creație:
Tu creatorul plin de dăruire,
Eu sângele tău veșnic în vibrație,
Strigătul operei născute din iubire.
Noi doi suntem suferință și bucurie:
Tu strigăt de durere al leului rănit,
Eu râsul cristalin din copilărie
Agonia și extazul bucuriei de a trăi. \"
001.456
0