Încercam în zadar să-mi alung gândul
cum că sufletul este
legat de trup.
Amintirile
mă zvârcoleau în patul regretelor
de a încerca,
de a exista,
de a face.
Îmi priveam trupul din afară
și
Cu o mână ai împrăștiat vălul
Ce-mi acoperea gândurile!
De-atunci totul
s-a făcut mai clar.
Am înțeles de ce ochii tăi
aveau profunzimea cerului,
de ce gura ta
mirosea a iasomie,
de ce
Gândurile imi alunecă
printre degetele răsfirate
ca o paleta plină de acuarele.
Stropi negri se preling
printre spațiile goale
lăsând dâre
întunecoase pe
oglinda sufletului.
Le alung cu o
