Poezii

Încercam în zadar să-mi alung gândul cum că sufletul este legat de trup. Amintirile mă zvârcoleau în patul regretelor de a încerca, de a exista, de a face. Îmi priveam trupul din afară și

Cu o mână ai împrăștiat vălul Ce-mi acoperea gândurile! De-atunci totul s-a făcut mai clar. Am înțeles de ce ochii tăi aveau profunzimea cerului, de ce gura ta mirosea a iasomie, de ce

Gândurile imi alunecă printre degetele răsfirate ca o paleta plină de acuarele. Stropi negri se preling printre spațiile goale lăsând dâre întunecoase pe oglinda sufletului. Le alung cu o