Daniela Stanciu

Când vad un loc necunoscut! Oaze de iubire,greu de crezut! Lume fericită,oameni noi! E totul atât de vioi! Călătoresc în a mea imaginație, Tăcută sunt în plină meditație! Învelesc dorințele

În tot îți sunt recunoscătoare! Timpul oferit plin de răbdare! Învăluită eram de neîncredere! Mi-ai aratat mereu apreciere! Umbră îmi tinea acel copac! Lumina n-o vedeam,totul era

Rostit-am prea mult te iubesc! E un sentiment, ți-l dăruiesc! Grilaje de-ntrebări fără răspunsuri! Regrupez acum acele anotimpuri! E un contrast mult prea puternic? Trebuia să înțeleg acel timp

Era iarnă,un sezon friguros! Nu aveam decât un palton gros! E incredibilă zăpada de afară! Vroiam ca sufletul să nu mă doară! Oarbă bătrânică am întâlnit! Ieșită să se plimbe cu al ei

Înainte-ncearcă să privești! Nu e gestul care-l potrivești! Vezi persoana din carne și din oase! Așa oare noi putem descoase? Temperamente,comportamente, Aparențe sunt,nicidecum

Dacă,mă-ntreb mereu și dacă, Atins-am cerul,devin opacă? Culoarea lui,mă învăluie oare? Atingerea lui,e a mea vindecare? Visam să mă contopesc cu nemurirea! Rămâneam așa mereu,amintirea! Era

Nori de neștiință m-au împiedicat! Un orb am fost,suflet blestemat, Exilul,nu-l găsesc niciunde, O lacrimă încercat-am a ascunde! Beau zilnic mii și mii de gânduri, Să le inec aș vrea,în

Privești curios pe-a ta fereastră! Rotesc privirea ,chiar nu-mi pasă! Încet el se apropie de tine, E mâna ce ți-o întinde,gânduri senine! Târziu poate tu, singur vei vedea, E prietenia ta,e tot

Peste oceane aș vrea să călătoresc, O bucată de pâine,să le dăruiesc! Ei,sunt suflete nevinovate! Zi-mi ,sărăcia se-mparte? În deșert sunt aruncați! Ei de noi toți sunt uitați! Degeaba acele

Multe ai zice dar totusi taci, Vraja noptii as vrea s-o desfaci! Stele de pe cer de-as putea sa numar, Greutatile le-as lua de pe-al tau umar! Teama o simt,nu ai cuvinte, Lasa inima si glasul

De dor e conturat al tău impas! E al tău drept,declară tu ce a rămas! Cred,însă că tot tu nu mi-ai zis! E frica ta,nu cunoști , al meu scris! Nu ai crezut în forța ta,or nu ai vrut? Erată la

Se zice din străvechi ce e iubirea! Alături eu îmi aruncam privirea! Iubești, chiar dacă nu cunoști! Un sentiment nobil încerci să-l coși? Bizară, stranie o declari! E iubirea, de ce totuși

Nor întunecat de fapta ta! Unde ești, de ce-ai plecat? Culoare îi dădeai la a mea viață! Rămân eu, un chip sculptat! Exemplu viu, cu inima frântă! Dăinui în sufletul meu, Ești precum un

Stai,uită-te la mine cum ard, Frunze ce-n fața toamnei cad! Atinge flăcări din jar aprinse! Rupe aripile ce spre tine sunt întinse! Fugi,ascunde-te în lume, Înainte ca amintirile să te

Făcută din felii de cozonac! Acoperită de covrigi cu mac, Bomboane ale mele porți, Ridicată sunt pentru toți! Încăpere fermecată! Ciocolată,ciocolată! Amară,albă sau cu diferite creme! De

Clopote grele imbibate de durere! Aș vrea să simt a vântului adiere, O zi ce-a căzut în nestingheritul trecut, Viața cazut-a și ea într-un minut! Clopote grele ce cheamă mulțime, Oh,tu mi-ai

Ceva s-a rupt când ți-am mărturisit, Teama de-a iubi te-a împotmolit! Ceva nu-mi spui,nici vrei să-mi scrii! Adevărul-n poartă bate,nu te grăbii! Suflu ușor o rază ce șade pe o

Temeinic îmi încep opera! Așa începe sfânta lectură! Tăciune,pământul Am creat! Aerul,vietăți fără asemănare! Lumină apoi,la tot Am dat! Necunoscută îți e inspirația! Oh,Doamne ești

Furată mi-ai fost tu într-o clipă! Efemeră durere,de ce tot țipă? Răscolesc eu întreaga casă! Imposibil ca fericirea să lipsească? Caut și nu găsesc,în disperare! În van a noastră

Alunec ușor pe patinoar, Mă joc cu fulgii de zăpadă! Călătoresc pe-o nouă stradă, Un semn de carte,rătăcit e pe culoar! Nu cunoșteam a ta însemnare, Oriunde am fost în căutare! Șocantă,dar

Îmi apari plângând, Miros de vară, adulmecând! Mă ocolești,ești obosit! Tu, iubire ești de negăsit! Îmi torni un val de ceață! Cade încet pe a mea viață! Orb tu vrei să fiu? Să nu văd cum

Translucidă,transparentă! Eficace sau prudentă? Îți dau inima în dar, Un suflet,tu ai habar! Balanță în gândire, Ești tu lină amăgire! Splendoare îți ofer, Cu un simplu,cer! ? Predestinați

Tremurat simt în al tău glas, Regăsești iubire în acest răvaș, E o declarație de amor! Brodată cu mătase și mult dor, Uitasem eu că te iubesc! Iubite,mereu îmi amintesc! Eclipsat e al meu

Ambar,chilimbar cenușiu, Fantastic ești ,dar în pustiu! O liniște în suflet îmi pui, Să fie oare acei doi ochi verzui? Tăcut ascunzi a ta valoare, Ori tu ,de dragoste fugi? De dor,nu ai