Daniela Șontică

Mi-a placut cum m-ai receptat. Multumesc.

Multumesc Cornel pentru ca ai simtit muzica. Te mai astept pe aici.

A oscila omeneste este. Multumesc de trecere.

ma bucur ca ti-a placut fie si numai un vers. In rest, e posibil orice.

Da, ce frumoasa e viata, si ce frumos le mai spui tu, Dana, despre cum imbatraneste omul... noroc cu poezia - lucrul asta care sper sa ne scape de Alzeimer. Urmareste cubul acela, e fain ce iese de aici!

In acest poem esti mai abstracta ca niciodata, Ela. A fi orb la ceea ce nu te reprezinta este o solutie valabila pana te privesti in oglinda adevarului, se pare. Excelenta acea imagine de intoarcere din final, mi-a creat iluzia desprinderii de eu pe care il poti \"vedea\" abia dupa ce ai practicat orbirea.

Universul poetic al Lui Gelu Diaconu este unul foarte biologic, anatomic pana la detaliu, dar si unul bolnavicios, pe cale de a fi vindecat pe alocuri daca tinem seama de multele paturi de spital, saloane si doctori care apar sau sunt asteptati.
O lume desfasurata liniar, despaturita ca o harta, un camp de lupta dupa ce batalia a avut loc. Un eu poetic exprimand mai mult neputinta, avand temeri, cele mai multe fata de o iminenta aspiratie, de o inghitire, descuamare, putrezire, ciuntire.
Aproape in fiecare poem lumea se prabuseste peste noapte, in mii de cioburi, iar dimineata poetul este nevoit sa lipeasca totul la loc.
O solutie pare a fi renuntarea la tabieturi care tin de intretinerea trupului (mancare, tigara etc) si plonjarea intr-un anonimat al strazii. De altfel, totdeauna e consultata vocea strazii, pulsul ei il intereseaza in chip deosebit pe autor.
Neplacut la citire: \"marginea zidului e dura\" - cum altfel?; \"o voce de femeie urla\" ( de ce nu o femeie urla?); \"ploaia mitralia asfaltul cu gloante de apa\" (cu ce daca nu cu apa?); \"carne sangerie\".
Frumos: Track 10, senzatie de videclip; \"narile canalelor ma adulmeca nervoase\".

Foarte interesant cum un pensionar atat de marfa afla abia la varsta sa venerabila cum circula mancarea prin trup! Poate il faci sa afle cum circula ideile de la un om la altul si pe unii ii refuza. Nu pot spune ca nu are ceva original acest text, dar hora flacaiasca a cam stricat.

va multumesc tutror pentru felicitari si ganduri bune!

Gasesc ca ti-e familiar felul de a scrie dupa canoane pe care altii nu doar ca nu le-au incercat, dar nici nu vor putea sa o faca vreodata. Si ca iti reusesc paradoxurile ce sugereaza starea sufleteasca auctorila in contrast cu cea a ordinii lumii.

Pare ca autorul se identifica in acest poem cu femeia in care nimeni nu a indraznit sa arunce piatra. A ramas sa parcurga in liniste si taina urma parfumata a Celui care ii scria numele in cartea vietii, desi pentru ochii nestiutorilor o scria in nisip.

nostalgie rafinata, polizata in rime voit imperfecte, imprietenite cu amintirea...
Ceva memorabil aici:
\"De mâine casa va deșterne umbra
și caii liberi vor mușca din hoți\".

\"nu-i așa că e un loc în privire la care mă uit?\", un vers exprimand el singur tot ce restul textului lasa in confuzie, ca o mica intelegere cu cititorul. Mizezi pe efectul paradoxului.

Citind, mi-am putut reprezenta totul ca pe o sedinta foto sau o scurta dubla la turnarea unui clip. Inseamna ca ti-a iesit efectul de.... instantaneu.

Apare aici ideea poeziei ascunse in lucrurile urate. Mania din final se vrea un fel de cheie a poemului, dar are nesansa de a ramane in neprecizare.

valentine, interesant comentariul, mai ales ca ma priveste, dar nu prea se nimereste. In alta ordine de idei, iti dau un proverb ajutator: si pisicile vad mai bine noaptea!

O transare in stil neaos, dar cu oarecari asemanari cu celebrele valize chinezesti. Conduci bine dialogul si ai stiinta de a tine cititorul in tensiune. presupun ca e fragment dintr-un roman.

Liviu, iti multumesc pentru citire si comentare. Mi-ar placea sa citesc ce ai scris tu. Deocamdata, iti stiu doar proza din antologia proza.ro si ma declar incantata de cum scrii. N-as vrea totusi sa se inteleaga faptul ca ne gratulam reciproc.

Ca sa treaca Rapidul pe acolo ar trebui sa joace fotbal mai bine. As remarca faptul ca nu eu sunt obsedata de sange, asa cum ma acuzi, domnule Gros, microbist inrait de Giulesti, ci tu ai facut obsesie pe versurile mele. Mai scrii proza? Posteaza si tu pe site, nu de alta, dar trebuie sa mai devoram si noi pe cineva...

cam la vedere totul, dar merge, mai ales ca e electronica incarcarea. Inteleg un oarecare refuz fata de refuzul altora de a comunica, de a fi umani, sinceri...