Literatura trece dincoace de gratii

Ați văzut filmul \"Închisoarea îngerilor\"? Dacă da, vă amintiți cum eroul principal, intelectualul fin, ajuns după gratii dintr-o greșeală judiciară, s-a zbătut și a făcut din biblioteca închisorii un adevărat Rai pentru toți deținuții. Ceva din această poveste are și destinul lui Valeriu Barbu. LA INTERVAL. A fost închis în Penitenciarul Galați, în 2007, din cauza unor \"țepe\" făcute de unii \"binevoitori\" firmei sale, după cum spune el. Despre înclinațiile sale scriitoricești s-a dus vorba pînă la comisarul Didi Miler, șeful serviciului de asistență psihosocială al penitenciarului. Valeriu i-a vorbit despre dorința lui de a publica un volum, iar comisarul a fost de acord. Cînd vorbește despre poetul din penitenciarul unde lucrează, comisarului Miler i se luminează fața. Om cu mai multe cărți publicate, doctor în istorie, comisarul consideră că Barbu este și opera lui: \"Valeriu este un filon de aur și mă bucur că l-am descoperit\". I-a oferit un birou, un computer pe care poate să-și scrie poemele și l-a numit și bibliotecarul penitenciarului. Intențiile de a umaniza această lume pe care noi o privim cu suspiciune și o știm doar din cărți, filme și imaginație nu s-au oprit aici. S-au născut acolo un cenaclu și o revistă, Interval. E o vorbă: să ieși la interval. \"Acolo poți să fii liber, să gîndești, la interval ești om\", spune comisarul Miler. Iar Valeriu Barbu este redactorul-șef al acestei reviste. Lansarea \"Arlechinului cu fesul pe dos\", a doua carte a lui Valeriu Barbu, e poate cea mai de succes pe care am văzut-o. Un nume necunoscut a reușit să strîngă în jurul lui peste 30 de persoane. Sala de concerte a Cercului Militar din Constanța l-a primit cu un aer romantic: lumînări aprinse, coșuri cu flori, doamne cu evantaie, reporteri mulți de la posturile locale de televiziune și ziare. Cuvinte entuziaste rostite de Constantin Lămureanu, directorul Editurii \"Neliniști metafizice\" care l-a publicat, Geo Vlad, Valeriu Cușner, Ana Ruse. ÞÎRCOVNIC. Audiența mare de care s-a bucurat a fost și rezultatul unei curiozități, trebuie să recunoaștem. Nu oricînd vezi un deținut atît de select, un poet care publică din pușcărie. Impresia generală cu care a plecat lumea acasă a fost aceea că trăirile private de libertate sînt mai intense, dar și aceea că autorul \"Arlechinului...\" s-a schimbat. Libertatea își află noi definiții cînd ți-a scăpat printre degete, iar timpul se dilată enorm. Așa spune Valeriu. \"Cînd ești închis ai neliniști, iar neliniștea te aduce față în față cu tine. Acum am timp mult. Mă gîndesc la mine, la tot ce am făcut. De cînd sînt aici l-am descoperit pe Dumnezeu. M-am împrietenit și cu preotul de la capelă și merg la slujbe. Sunt țîrcovnic... Cînt la strană\", spune cu satisfacție poetul nostru. Nu s-a apropiat de divinitate pentru că ar fi disperat, ci pentru că se află în postura de a se gîndi cu mai multă aplecare la sine, nu mai este prins și hărțuit de grijile zilnice. Dovadă că uneori pierderea libertății poate fi și un avantaj. Al regăsirii sinelui și al lui Dumnezeu. \"Valeriu n-a renunțat să trăiască în libertate prin poezie\", spune comisarul Miler. Și aici nu îl contrazice nimeni, iar dacă pare o expresie de fațadă, nu este așa. Cel mai bine își definește starea actuală chiar autorul poemei care dă titlul volumului: \"Dacă/ m-ați întoarce pe dos/ ca pe o cămașă, combinezon, cearșaf plic/ sau/ ca pe o mănușă, ați avea surpriza să/ vă apară în fața ochilor... arlechinul.// M-am săturat să fiu normal în mine/ și afară/ în chingi electrochimice: sonorități/ secționate lung,/ străzi, farfurii, ceruri, rugăciuni...\". Cu alte cuvinte, Valeriu Barbu este acum un alt om. ȘAIȘOPTIST. Are 40 de ani sau, este \"șaișoptist\", cum spune el, s-a născut în nordul Galațiului, dar a trăit prin Ardeal și în alte părți ale țării. A muncit un timp în Italia, unde s-a îndrăgostit de Maria, viitoarea lui soție. A început studierea Geologiei la Petroșani, dar a renunțat. \"Îmi plac mineralele, dar perspectiva de a lucra cu pietrele nu îmi place. Poate trebuia să mă fac arheolog\", spune Barbu. A scris prima poezie la 15 ani, cînd s-a îndrăgostit prima oară. De atunci nu se mai oprește. Ar vrea să scrie proză și poate o piesă de teatru. Are prieteni buni. Mariana Fulger i-a primit scrisorile și i-a strîns poemele unul cîte unul pînă s-au făcut de o carte, \"Din cioburi\", apoi de încă una. Maria Tirenescu îi postează constant versuri pe site-ul poezie.ro. Scriitorii Elena Toma și Florin Caragiu îi sînt și ei alături. Valeriu Barbu așteaptă efectuarea unor expertize contabile și strîngerea unor probe pentru a fi rejudecat. Speră că va fi eliberat în urma procesului. Cineva i-a urat la lansare: \"Sănătate, pace, soare!\". Subscriem și noi.