Poezie
Zăceam tăcută
1 min lectură·
Mediu
Și iubirea, boabe de rouă,
plesnea în lacrimi
ce curgeau pe obrajii fierbând
de lipsa ta.
Buzele ardeau înfocate
în așteptare.
Praf de amintiri
cu tine, cu noi.
Cârcoteau întrebările în mine:
cum ești? și unde? unde?
de ce nu vii? când vii?
Iubirea - acel fir delicat de
trandafir adus de tine
stătea înfipt în pieptul meu
și sorbea din apa
ce curgea prin mine.
Și eu zăceam tăcută.
001.865
0