Poezie
lăstarul
1 min lectură·
Mediu
Mă știam de unul singur sus pe deal
Și-acum tu, apari așa deodată fără nici o scuză.
Crengile-ți firave mi le-mplînți adânc în oase,
Lasînd sîngele tău verde de lăstar
Să țîșnească în mine, ca mercurul prin frunză.
Dacă tot îmi adăpi bătrînele mele cioate
Cu laptele tău crud de tulpină,
Acoperă-mă și cu scoarța ta tînără, virgină.
Tu nu ești un lăstar oarecare,
Ci singura iubită, răsărită din a mea rădăcină.
002.121
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Moga
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Moga. “ lăstarul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-moga/poezie/14071037/lastarulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.