Căţeaua

Nu latră mai niciodată. Scoate ea un soi de mârâit, asta de nu cumva onomatopeea cu pricina o fi rezultatul vreunei autosugestii. Al unei psihoze. Resimţită de vreun biet experimentator aflat prin preajmă… Ei, şi-atunci traversezi, mai pui o haină-două, te legi la ochi, schimbi câteva parole, atingi chiar şi performanţa de a merge constant la biserici. Ca un credincios ce eşti. Ca un tâmpit fricos. Marele înspăimântat. Tu, nenorocitul. Vai de capul tău! Poartă bani la ciorap. La saltea. La Casa de Economii şi Consemnaţiuni dintr-un trecut mai acătării. Bani albi pentru zile negre. Negri pentru zile albe. N-ar şti să spună exact. Strânge-strânge… strânge întruna. Şi din piatră seacă strânge. Cureaua. Până când pocneşte. Zile în şir se împrăştie fum ca de pucioasă şi ea, căţeloasă cum este, în ruptul capului-ţăndări-făcut n-ar admite vreodată, nici sub tortură, că Banu-i ochiu dracului. Veneraţie, o, tu, iubire nedeşartă! Îi dau lacrimi. De crocodil. De alte lighioane. De alte cele. Dă-le dracului de cărţi! De glorie! Mult mai important să faci o tocăniţă. O bezea. O chiftea. O sarailie. O saraghelie herghelie hurdughie. Să-ţi laşi nasul să ţi se înnegrească în ceaunul cu dulceaţă de poame acre. Poamă acră-poamă acră! La cratiţă! Să te dedici – trup şi suflet – casei! Iar casa nu poate fi decât băr-ba-tul! Băr-ba-tul tău! [Lasă moţu ăla!] Ăla pă care l-ai luat la primărie, tu ingrato, într-o zi cu alergie, când un strănut năprasnic pusese stăpânire pe mădularul vremii. Şi dă-i şi dă-i, să scoţi o mână, să eliberezi un picior, să-ţi aminteşti numele. Ceaţă-ceaţă-ceaţă! Şi el – mânca-l-ai tu de căţea sadea să-l mănânci odată (pentru totdeauna)! – junele cel năpădit, aşijderea întru toate fiindu-ţi, ca dumnezee canidă ce-i fuseşi! Hei, pleacă odată privirea: pe vremea mea i te adresai cu DUMNEATA la bărbat, auzi tu?! Eretico! Poartă făţărnicia. Ca pe chip. [O să te trag eu într-o zi de ea, catello!] Păr considerabil… formaţiuni de origine epidermică cornoasă, filiformă, flexibilă, care cresc pe corpul omului şi MAI ALES PE AL UNOR ANIMALE… Pe membre. Inferioare. Superioare. Inferioare. Rău de tot. Cândva negru-negru. Acum dat cu alb. Dresul de Sibiu number cuatro îi culcă producţia autohtonă ca pe otavă la pământ. Şi cucoana simte mâna lu bărbatu-su dormindu-şi somnul de veci [de n-o fi altul?!] cum o înfioară paroxistic preumblându-se prin(tre) farmecele ei muiereşti. Ohh, icneşte! Are ea vreo 7 decenii, eheheiii, da’ cum mai poate! Se schimbă la chiloţi. De 2 ori pe săptămână. [Se spală. Pe porţiuni. Pe miniporţiuni. Pe nimic.] Specimene tetra în care cu greu încape o burtă generoasă. Acolo şi-a purtat fiii [Iar cu fiii de căţea, al dracului să fii, negru’n ceru’ gurii, tot nu o scoţi la vreun capăt!]. Îşi pipăie ţâţele. Luuungi ca nişte iedere dezmembrându-se-n pământ. Dezmembrând pământul. Are o ură năpraznică. Evlavioasă cât 7, dă de-a-n boulea-n uşa bisericii. Găseşte pesemne mereu câte un popă disponibil, traversând constant pusee ale excesului de automântuire. Drăgălaş, îi mijloceşte ispăşirea păcatelor. O scoate basma curată. Una pregnant puţind a clor. A alte înnălbitoare consacrate. Se repede! Feri-te-ar Sfântul, nu să te muşte! Nu de faţă cu tine! Ei, lasă că te aşezi tu odată şi-odată cu spatele sau măcar pe laterală. Şi-atunci să vezi! Între timp umple chiuvete întregi. Cu solzi. Soioşi. Veninoşi. Peşte de apă băltită. Cu ochi tumefiaţi şi informaţie genetică pervertită. Uite-i, domnule, cum se uită la tine! Doar pe jumătate morţi / vii nevenindu-le a crede că mulier de 2 ori sapiens e în stare de vreo crimă. Fie şi-n ultima clipă, şi tot o să scape ei cumva! Madam le pocneşte reveria, odată cu maxilarele pătrăţoase de somni mustăcioşi. Mor! Mor în cor. Mor de tot. Stupefiaţi în credulitate maximă. Executoarea se înţeapă. Într-un colţ. Într-o idee. Discretă, nu latră. Instinctual îşi trece carnea însângerată pe la nas. Gustul complex, de proteine hormoni gaze glucide lipide o aţâţă. Se-ntoarce de tot în sălbăticie. Îşi pune blana domestică într-un gard. Se face catella selvatica. Pour toujours! Se bagă-n pat. Cu tălpi murdare şi lipicioase. Alăptându-şi fiii născuţi prematur. Uitaţi în ploaie cu grindină. Şi viscole. Cu retur. Flămânzi, subdezvoltaţi, urmaşii îi sug laptele-cu-borş. Adorm. Al dracului de repede.