Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Cică... a-po-ca-lip-tic!

Fragmente naturalist-fantastice

4 min lectură·
Mediu
Ce mai! Anunțaseră și la Radio. Și la TV. Pe TVR Cultur... îîîîîî, pardon, s-a desființat! L-au desființat! Ei, cine?! Pe TVR4! Cuuuum,... nu există?! Ei, tocmai de aceea! Ași, televiziunile-astea comerciale! Auzise și baba aia surdă,... centagenara din capătul aleii. Aia de zici că are capul băgat în ghips. Îl are! În ghips, da... cu minte cu tot, în... Nuuu! Nu Caliope! Îcî! Cum să fie, domnule, Argentina?! Mă rog, ar fi putut fi, da uite că nu-i! Zi-i cum îi zice?! Parcă începea cu... S... Sî... Sîîîî.... de la sarma... sârmă...sărită...sulemenită...sictirită...sucită...sfârâită...sfeclită...scălămbă(n)ită... îîîîîmmmmm, cu Z?! ... îîîmmmmm, zdrahoancă...zdrăngănită...zgâlțâită....zumicățită...zvârlită...zîîzîîîzîîîîîzîîî..., măi să fie! Păi tot să fie, să fi fost... Ma-ru-ța! Maruțaaaaaaaa! Evrika, Maruță-Maruțo, hir-ai tu să hii dă receptoare sadea cu vocație înnăscută! Care va să zică! Auzise! Negru pe alb! Ca și cum cineva ar fi scris pentru toți orbii vremii, să nu se mai facă vreo discriminare! Să nu! Să! Nu! Gata! S-a gătat! Cu libertățile dă tot soiu! Păi ce atâta haos?! Până când?! Păi până când?! Așadar, începând cu ziua cutare anul curent, vom institui cenzura. Îîîîîî..., pardon, autocenzura! Autocenzura și autorechizitoriul! Spovedania față de sine se va executa ca la carte. Cu privirea pierdută în moloz. Cu o mână în oxigen2azot2argon..., cu o alta în șold, așa ca-ntr-o subtilă renegare de sine. Nu, vezi-ți de treabă, nu-ți pierzi echilibrul, nu cazi, feri-te-ar Sfântul! (Desigur, unul dintre ăi mulți de la Doamne-Doamne, deprinși a li se sparge în capetele aureolate și blege toate nimicniciile urmașilor vajnici ai lui adam: ouă răscoapte, vorbe răsuflate, verdicte, puneri la zid, grandomanii, vanități, deliruri, false nobleți, judecăți de fier ruginit, hoarde, legheoane-armaghedoane et cetera). Te vei privi mai apoi într-o jumătate de oglindă, într-un sfert, într-un sfert de sfert de sfert... Până când făptura ta se va face miiiiicaă-miiiiiiiică, susceptibil fiind la o adică de a fi inclus printre mai-marii-prezentului. Eiiiiiii, și atuuuunci?! Interogație retorică! Nu-ți vei permite să gândești decât cel mult – uite! – până la uluca aia cu cioară... aproximativ vopsită! În limitele sensului / scopului îndeobște admis, verificat tradițional. Și, totuși, dacă pricepi tu, hei, dacă pricepi (fă, naibii, un efort și pricepe dracului odată pentru totdeauna!!) trebuie să fii o-ri-gi-nal! Un fel de cal breaz! Deci, unde ești TU? – te va întreba mulțimea dându-se aristocrația în persoană, în fapt un glas insidios regional! Care este contribuția TA la salvarea de nonsens, de clișeu, de topirea ghețarilor, de efectul de seră... a omenirii, desigur?! Sub nicio formă nu-ți vei da cu părerea! Cel mult, vei spune ca lovit cu leuca: Daaaaaaaaa-daaaaa-daaaaaaaa! Nu contează, „Da” să fie! Dacă vei vedea alb și ei vor spune gri, păi gri va fi! Singur te vei lua. Îți vei rupe o mână, un picior. Îți vei scurta cuvintele și sensurile, mai cu o înjurătură, mai cu un șut le vei înghesui, TE vei înghesui în slinosul Pat al lui Procust ăla, fericit că mereu se vor găsi amatori de a-i scoate memoria de la naftalină. Ei, te doare? Îți vine a plânge? Îți vine a înjura?! Ai trage și o scuipătură? Una care să îngroape muma iei de omenire într-o flegmă uriașă?! Simți ceva... acru... amar... mucegăit...? Simți verde amestecat cu frunze pământ leuștean veverițe vanilie babe boașe moașe moși elefanți concretitudini neant bălegar excedentar? Ei, Pune-ți dracului trăirile în cui! Și ai grijă când te-oi îndrăgosti: simțind, de spaimă tu să mori: dacă nu e în conformitate cu prevederile articolului X, alineatul zero etc., ce te mai faci tu?! Ce te mai?! Și cum s-o spui în cuvinte!? Taci dracului, șterge orice tentativă textuală! Limitează-te la instinct! Și ălă, pă tăcute! Că tăcerea, cică, e dă aur! Maruțooooo-Maruțooooo, babă surdă din capătu aleii, cu minte dă tot băgată într-un burlan dă ghips!!! Hir-ai tu să hii dă receptoare-răstălmăcitoare, bătrână și rea! Complexatooooo! Făăăă! Păi, breee, a fost o farsă! Cuuuuum așa?! Un biet fragment! Naturalist-fantastic! Și acum ce facem?! Păăăăiiiii... Ne vedem de Cale! Ce... altceva?! Pa!
001091
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
659
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “Cică... a-po-ca-lip-tic! .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/proza/14141874/cica-a-po-ca-lip-tic