Poezie
Umbre
Pasi pierduti
1 min lectură·
Mediu
Umbre
Pe pământ dospit de muguri putreziți de vreme
Calc cu pași străini, uitați și goi.
Nu întorc nici capul la strigări boeme
Eternei Rătăciri îi răspund... nu-n doi.
Tu, Singurătate, umbră nedorită,
Sau, adeseori, atât de căutată,
Te preumbli pe umeri, retezați și moi...
Cazi pe străzi cu zgomot de tilincă moartă,
Nu-nțelegi prinosul ăstei mări de sloi.
E târziu în lume, nu-i devreme-n vreme
Glasuri ostoite sa sfărâmă-ncet
În ogrăzi de doruri – cântece ciuntite,
În chemări pierdute-n neștiute vieți.
Îți sugrumă pasul vuietul de orgă
Otrăvită-n note de abis agrest.
Mergi și nu-ntorci capul:
Să nu tulburi ceasul,
Să nu curmi tristețea
Unui Cer răzleț.
002.004
0