Poezie
Dimineata de mai
De ce aripile sunt atat de icarice?
1 min lectură·
Mediu
Dimineață de mai
(De ce aripile sunt atât de icarice?!)
Când soarele-nflorea rebel
Câmpii întregi de maci aprinși,
Eternitatea se-ascundea discret
Sub o perdea de cer cochet.
În cor de muzici sibiline
Miresme vii creșteau spre-nalt.
Pe umeri goi, pe ochi și gene
Cădeau imperii de smarald.
Străfulgerat în depărtare,
Sculptat pe cer, un pescăruș
Își profila a lui chemare
De dor de zbor spre neapus.
Tu mă țineai hipnotizat de mână,
Eu... nu credeam că nu e doar un vis:
─ O punte albă de lumină
țesută ─ tainic paradis!
001.984
0