Poezie
nepământenii
1 min lectură·
Mediu
acești 2 mari nebuni invizibili în adevărul lor
lumii de afară mult prea concrete așa de normale
cu mâini sigure ducându-și la gură friptura
într-o noapte de cumpănă
atunci când se fac trecerile
undeva îndărătul pământului
se văd roșu cu alb negru cu roșu
înnodate în clopoței umblă bezmetice săniile:
cade ninsoare cade:
țipătul cosmic amprentând insula doborâtă
și totuși
câtă lumină cât pom al vieții câtă ardere
în gestul Ei de a-și lipi trupul
de burta rece a peretelui ca de răsuflarea Lui
acum la granița sângerândă
într-o noapte cât o istorie altfel
se sfiesc lupii a-și face sonor rânjetul
trec trec trec în haită (li se vede doar spatele)
asemenea călugărilor ce ferindu-se din calea ispitei... o caută
și Ei!
se întâlnesc:
această ciocnire vitală
din care apar
munții
apele
cântecul
tramvaiele roz
eșarfele parfumate
Fiul Lor.
001.261
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “nepământenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14165344/nepamanteniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.