Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

incurabil

1 min lectură·
Mediu
în această lipsă de anotimp
măslinii aveau ei să rodească odată și-odată
atunci împunsătura pescărușilor dincolo
ne-ar fi lăsat urme suportabile
precum floarea asta presată
care n-a mai avut loc în inimă
aș fi stat aproape neghicită
îndărătul înfloririi cireșilor
având nici mai mult nici mai puțin
decât lașitatea sau... durerea
celui incapabil să-și vadă
moartea
ca pe greutate cosmică aș fi ridicat
privirea arsă aș fi adunat semne
pânza cu reflecție amplă
puseul de fericire între amnezii
vara avea să ne absolve
cu lanurile ei nesfârșite și canicula
luând în posesie timpul
în lăuntrul curții despre care nu am știut niciodată
unde începe cum continuă... aș fi privit în sfârșit
în materia ultimă zona aia cu bulină
unde se fărâmițează și se pun la loc suflete
ceva te împinge să ieși... să ieși... ieși
ca și cum niciodată n-ai fi fost altfel
decât viu
dar iată pescărușul ăsta cum din nou mă înjunghie...
001.439
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
154
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “incurabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14152307/incurabil

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.