Poezie
dispersat
1 min lectură·
Mediu
marea de-abia se ghicea
avuse probabil altădată pescăruși țanțoși înfometați
și pescari ce deprinseseră năravul de a-și face casa pe ape
fără prea mult să se sinchisească de vorbele rămașilor la sol
și vânt avusese
două mâini agere pricepute
să mânuiască iubirea
proba vajnică a reinstaurării
începutului
și floarea de măr uriașă de-abia se ghicea
stârcită în gura de căpcăun a unui perete
toate poveștile florilor florii de măr...
expansiunea pornită din fericirea aceea de o clipă
când poți ierta totul și totul ți se pare minunat
așa de impecabil
pachețelul cu bomboane pudrate
de aici din vecinătatea imediată
(odinioară întindeam mâna...)
gustul lui concret
gust de copilărie cu irizații
adulte pe margine
era și el o iluzie
lucrurile rămâneau
înjumătățite
cumva sufocate
strangulate
în drumul
cuvintelor
mele
către
tine.
00949
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “dispersat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14150473/dispersatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.