Poezie

fără destinatar

1 min lectură·16 octombrie 2020

Mediu

timpul trăsese linie și ne plasase

fără drept de apel pe fiecare la locul lui

nepăsători... supraviețuitori continuasem să râdem să ne încruntăm

eu îmi cumpăram constant rochii multicolore și începusem

să prefer movul oricărei alte stări

mă priveam suficient de des pe geamul acela

ce da treptat spre uitare

mâncam semințe aromate și testam rezistența la octombrie

a apucăturilor mele hard-estivale îmi era bine

întinsă cu fața spre mine înaltă leonină ovală

tu... nu știu exact ce mai puteai face

după toate aparențele îți era cum nu se poate mai bine

ce-i drept făceai tu pauze mai dese între silabe sugrumai noțiunile

și groaza se retrăgea ca prin minune când subit îți veneai în fire

(stai liniștit! nu s-a prins nimeni

în afară de mine)

nepăsători... supraviețuitori continuam...

dar noi nu avusesem nimic al nostru din realitatea asta concretă

așa cum își aleg alții... cum la modul cel mai firesc primesc

o bancă mai altfel o stradă cu un copac anume și ploaia cu ecuson

iscălitura clară în dreptul „ceva-ului” acela

nu aveam de ce să ne legăm

să ne cerem drepturile

adevărata șansă la „împreună”

ne-am îndoit

am fost siguri

că totul n-a fost

decât o iluzie.

00779

Daniela Luminita Teleoaca. “fără destinatar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14150341/fara-destinatar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.