Poezie
puseu
1 min lectură·
Mediu
vezi tu sunt zilele astea
(sau poate că sunt numai ore... minute?)
în care dragostea ta îmi este
atât de inutilă
de caraghioasă
că m-aș putea salva
de la muntele de singurătate... de dependență:
când am avut eu nevoie de tine?!
aș lua centrul abisului
l-aș expune într-un muzeu termic
acolo lângă jucării fărâmicioase sau lângă oameni
așa de întreagă aș scrie
poem despre suflet... și lipsurile lui adevărate
cu simțul ridicolului exacerbat te-aș vedea
în josul timpului cerșind răbdător
spre capătul scării
te-aș privi te-aș privi... până când ai înțelege
cât de zadarnică îmi este nemișcarea asta a ta
în lumea mea ca un roi căutându-și la nesfârșit
alt centru
ar trece prin mine copilul de altădată 2-3 săbii o pâine
prima femeie nepricepută sălbatică adevărată
mi-aș aminti ceva-ul rămas într-un strat al inimii
setat pe mute:
stai pe aproape!
001.322
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “puseu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14149658/puseuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.