Poezie
aproape stupid
1 min lectură·
Mediu
zâmbise izbucnise în iubire
comparase galbenul ei cu paloarea celorlalți
își depășise complexele cu generozitate împărțise
stele prăjituri minuscule soluții de salvare a planetei
alergase într-un suflet... două!
copleșise cu afecțiune 3 rânduri abandonate
făcuse pariul clipei: omul – vietatea predestinată
să se încarce cu fericire:
uite-l doldora de fotoni cum își mai mângâie realitatea!
chicotise!
oprise de la suicid o proaspăt-deznădăjduită
își asigurase mama că, da, și pe ea o iubise...
fusese drăgălașă – cine s-ar fi putut supăra?!
cine să devină suspicios?!
atâta sinceritate genuină!
presărase un pat întreg cu vise
adusese lumea la stadiul copilăriei
oamenii adormeau pufos cu gândul
că mâine îi așteaptă veșnicia
murise brusc aproape stupid
într-un scenariu de amator.
001.403
0