Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

oglinzi

2 min lectură·
Mediu
atunci eram mică probabil
de aceea poate am vrut să fug
poate chiar am fugit nu am uitat prea repede
lumea ca o gură deschizându-se la privirea mea
mi-am făcut o vreme de lucru
cu mâna pe punctul de a se rupe a unei păpuşi chele
şi porţia pe sfârşite a puiului de găină mâncăcios
nu înţelegeau bunicii insistenţele mele
eram un copil!
spatele casei oferea multiple ispite
acele cândva-uri de care firesc omul se descotorosea
o fostă cană un fost capac foste culori foste senzaţii…
lumina se micşora
întâmplările se adunau în puncte minuscule
asemenea unor pistrui benigni pe care la început
nici măcar nu-i vezi mai mult îi simţi şi speri în ascuns
că a doua zi nu-i vei mai avea
deci, lumina se micşora
dâre lungi ca nişte păsări hămesite
acaparau sticla… vedeam jumătate de ochi jumătate de gură
franjurile mâinii stângi…
la un moment dat am tras linie şi am scris
foarte probabil la fel ca şi oamenii oglinzile se împărţeau
în bune şi rele frumoase şi urâte
mai ales bătrâne şi tinere
oglinzile se treceau odată cu ei
când captau lumina argintiul rochiei de mireasă
dimineaţa eternă în care holul maternităţii a fost degajat
de ţipătul vieţii şi drumul s-a desfăşurat fără limite
când brusc începeau să se umple
cu o mare de reziduuri desfiguratoare
punctul terminus şi lumina avea să sucombe
sub imperiul cearşafurilor albe
acum eram… mare probabil
mult prea mare ca să mai fug
în zadar încercasem o vreme
să şterg timpul ca pe o pată oarecare
sabotându-mi distribuţia uniformă
a fardului de pleoape
[am râs:
nu căutasem niciodată în vreun dicţionar
definiţia OGLINZII
fusesem cel mult
poetă.]
022.002
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
276
Citire
2 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “oglinzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14146042/oglinzi

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Fuga” noastră dacă iese din viață eșuează în nicăieri și niciunde, de aceea e mai bun curajul de a ne înfrunta fobiile, angoasele, anxietățile și aprehensiunile.
Să fim conștienți că fiecare avem propria lume și realitate ca niște „oglinzi” care reflectă conștiența.
0
ceva (şi) despre oglinzi, mai exact despre felul lor propriu de a se trece odată cu omul. E şi trist, şi înfricoşător să te apropii şi să constaţi... schimbarea. Dar, cum spui şi tu, să nu fugim,.. totuşi!

Gânduri bune, D.
0