de o parte şi de alta

distanţa asta dintre mine şi tine

trecută cu vederea de restul

atât de bine simţită de noi

fără a fi fost măsurată vreodată

nici măcar comparată cu ceva

într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezenţă a lunii şi toate maşinile cosmice au oprit în faţa liniei ferate.

să fi trecut o veşnicie!

şi Dumnezeu era liniştit

nu se îndoia că n-am avea fiecare

pe cineva suficient de aproape

*

eu atât de aproape de viaţă

tu atât de aproape de opusul ei

eu atât de aproape de moarte

tu atât de aproape de opusul ei

sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine

zdruncinătura!

oameni cu priviri novice

spunându-şi că timpul nimerise

în şoseaua ciuruită

pe care odată şi odată

avea s-o astupe cineva

**

nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult

decât felul acesta subtil de-a te face părtaş vieţii

decât felul acela cutremurător de-a mă face părtaşă morţii

[sau invers… ce mai contează?!]

într-o simbioză aparte

numită iubire

dovadă

floarea de cireş incapabilă

de acte discriminatorii.