Poezie
acum că Dumnezeu nu mai este
1 min lectură·
Mediu
se face valea asta adâncă poate
un povârniş al sufletului personal
opunându-se vieţii
această formă negativă de relief
pe care în primă instanţă o iei
drept locul primordial
nu-i vezi
nu vrei să-i vezi
nu ai cum să-i vezi
tentaculele ochii prădătorului ca la carte
pe marginile tunelului siluete stranii
mimici schimonosite cine ştie dacă de durere… de frică
sau dintr-un spasm survenit pe fondul
deposedării de sine?!
nimeni nu pare a crede în vreun loc cu verdeaţă
şi tu stingi
stingi cu premeditare din convingere din vocaţie
toţi mugurii penibili care într-o naivitate crasă începuseră
să facă pe luminătorii
ieşi în rând cu ăia pe care odinioară
îi arătai cu degetul că ce ai dracului sunt cum de-or putea
să ignore să calce să scuipe să uite să ucidă să-şi tacă
mârşăviile tot nimicul
eroină a ta
îţi simţi bubele hidoase
copii dezgoliţi trăind cu spaima renegării
agăţându-se de o fiară ca de mater dolorosa
recunoscători înfrumuseţându-ţi diabolic chipul
chipul tău de zeiţă păgână
cu sfinţenie moştenit
de la trufaşele străbune
pe care fără să pregeţi în cuvânt de foc
îl vei lăsa moştenire.
001.133
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “acum că Dumnezeu nu mai este.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14145173/acum-ca-dumnezeu-nu-mai-esteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.