Poezie
autozidit
1 min lectură·
Mediu
pământul era greu.
pământul era fumuriu.
pământul era urgisit.
cu neştiutele sale coaste rămase poate
de la o facere imperfectă a lumii
când accidentalul se substituise religiei
pământule greu pământule fumuriu pământule cocoşat
cu gropile tale care adulmecă şi orbesc
cu toate păsările-acestea izbucnind în flăcări
pe gardurile electrice ale nepăsării omului
nu-ţi voi scrie o odă nici atât un blestem
nu-mi voi testa nici măcar cunoaşterea
vreunui mod verbal a eventualului timp definit
în care mâna reuşeşte pentru o clipă să iasă din discontinuitate
– această pictură pointillistă scurtcircuitând întregul –
face semnul cântecului în dreptul închizăturii unui drum
în spatele încremenit al omului a nesfârşite grămezi compacte
din care pe furiş te-ai autozidit tu fără de ştirea Lui
pământule netrebnic pământule neudat pământule ereticule
înghiţitorule!
Dumnezeu vrusese
pe om să-l facă
împărat.
001.432
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “autozidit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14144732/autoziditComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.