Poezie
n-ai ştiut tu
o Leoaică îmi traversează centrul
1 min lectură·
Mediu
am luat copacul
l-am trecut prin mine
ca pe-o lamă fermecată ca pe-un brici
ca pe mântuire
cu tandreţe i-am sfărâmat plânsul
miliardele de fotoni puii urgisiţi
refugiaţi în absenţă de mamă
în arterele mele
i-am primit
dramul de mizantropie fărâma rămasă
de la o cină de taină neştiută… uitată?!
braţele întinse
toate acele manuscrise ale sufletelor scrijelite
într-o după-amiază în care anunţaseră soare
n-a mai venit!
m-am acomodat la cădere
această moarte subită sub acoperire
mi-am păsuit chiar şi literele-lipsă
ţipătul straniu al dumnezeului
care şi-a amânat zicerea şi făcutul
până la o eventuală zidire-de-sine
am râs sau am plâns
poate doar m-am trezit
în pragul unei veri
ca în pragul unei vieţi
am împins în zid o fereastră
subtilă ieşire spre mine
eram femeia-copac
n-ai ştiut tu
că treci
pe lângă
mine.
001.189
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “n-ai ştiut tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14144083/n-ai-stiut-tuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.