Poezie
ignat
1 min lectură·
Mediu
ninsoarea cădea
peste hălcile încinse de carne
ne sclipeau ochii
ne tremurau mâinile:
sângele era gustos
era altfel!
carne proaspătă cu zăpadă!
carne proaspătă!
argintiu înnobilat!
subit în bucata de timp îngustându-se
ne-am pomenit în mijlocul iernii
această femeie lăsată singură
ca un soldat la vatră
ningea-ningea! și chipul bunicului
răsărit deodată în ogradă
ne forța pragul memoriei afective
în această păgânătate definindu-ne
în trăsăturile distinctive
mușcam mușcam mușcam
să fim siguri că ne conservăm adn-ul
această zi de ignat multiplicându-se
făcându-ne habar să nu avem
cine era sacrificatul
foamea noastră o lua înaintea
foametei pescărușilor
înaintea dorinței de nestăvilit
a morții
noi
acești mâncăcioși mânjiți făcând orice
pentru a supraviețui.
023.522
0
MV