Poezie
nu vreau să te vindec!
1 min lectură·
Mediu
drumul meu trecea ca de obicei
prin viscerele cuvintelor
nu purtam arme
tradiționale
îmbrăcată mai degrabă festiv
mă acompaniam la o frunză de brusture
iarna era de mult o poveste
trebuia să ne acomodăm lipsurile
la acest habitat al golurilor
al trucului
ce-i drept
îmi verificam constant pulsul
în chipurile care mai rămăseseră
identitatea... amestecul acela subtil
de copilărie și iarbă
în principiu nedezicându-mă
de aromele personale
preferam sine die
amandina cu rom
și dulceața de vișine
*
o vreme am împrăștiat
bucățele de suflet date cu alb
peste dihăniile trupului
eram eu
unica ninsoare
singura contribuabilă!
**
„noi doi”
această iluzie colosală!
această sustragere!
cum mirajul fluturilor căzuți din cer
ce nu s-au întors vreodată
***
jucăria lipită
din imaginația precară a celui născut
în lipsa lui Dumnezeu
atinsese în grabă realitatea
lăcomindu-se să fie
pe puntea nimicului
aceste vrăbii cu ochi de femelă prihănită
întâmplările fără niciun farmec reiterate faustic
pierderea semnificației în multitudine
această aglomerație brutală
în care nu ai cum
să-i faci loc
Dragostei.
****
„noi doi”
nu existase vreodată
nici nu avea să fie.
001.229
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “nu vreau să te vindec!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14143540/nu-vreau-sa-te-vindecComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.