Poezie
vortex
1 min lectură·
Mediu
copii
ne aşezăm la geam în dreptul acela
unde şi-a lăsat cântecul pasărea măiastră
şi mărul fantastic şi-a înflorit inima
roşind prima oară îndrăgostit
timpul se strânge lângă noi
se face pentru o clipă – veşnicia de el! –
că nu vede cât de mult am crescut
împrăştie petale de lotus şi ninsoare de fragi
mă văd fetiţă
cu cizme roşii pe sanie argintată
conştiincioasă sau vinovată adun într-un buzunar
mâinile şi picioarele unei negrese dezmembrate
mă doare frigul de păpuşă ignorantă
îmi înţep burta cu golul dintre coastele ei
gheaţa are un fel aparte de a nelinişti
aceste suflete mici cu deschidere cosmică
orice alunecuş prevesteşte desigur
lucruri mai grave
cât pot îmi ţin echilibrul
închid ochii
ca-ntr-o aşteptare ca-ntr-un vis
depaaaaaarte
ierni pierzându-se
odată cu vârtejul
sufletului risipit
001.379
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “vortex.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14143528/vortexComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.