Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

vortex

1 min lectură·
Mediu
copii
ne aşezăm la geam în dreptul acela
unde şi-a lăsat cântecul pasărea măiastră
şi mărul fantastic şi-a înflorit inima
roşind prima oară îndrăgostit
timpul se strânge lângă noi
se face pentru o clipă – veşnicia de el! –
că nu vede cât de mult am crescut
împrăştie petale de lotus şi ninsoare de fragi
mă văd fetiţă
cu cizme roşii pe sanie argintată
conştiincioasă sau vinovată adun într-un buzunar
mâinile şi picioarele unei negrese dezmembrate
mă doare frigul de păpuşă ignorantă
îmi înţep burta cu golul dintre coastele ei
gheaţa are un fel aparte de a nelinişti
aceste suflete mici cu deschidere cosmică
orice alunecuş prevesteşte desigur
lucruri mai grave
cât pot îmi ţin echilibrul
închid ochii
ca-ntr-o aşteptare ca-ntr-un vis
depaaaaaarte
ierni pierzându-se
odată cu vârtejul
sufletului risipit
001370
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “vortex.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14143528/vortex

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.