Poezie
fericiţii
Iubire cu lămâie şi sare
1 min lectură·
Mediu
colţul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceaşcă rozalie cu aburi
lumina îşi depăşea complexul depărtării
umilă se aşeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veşmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost fraţi
şi moartea…
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se aşeza bruma
tot aşa se desprindeau frunze
ca într-o lume veşnic pe cale
de a se naşte
eram bucuroşi asemenea unor copii
care tocmai îşi ridicaseră sălaşul
în braţele uriaşe ale stejarului
ne obişnuisem cu micul noroc
învăţasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiţi rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
001.122
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “fericiţii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14141820/fericitiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.