Poezie
efectul căderii autumnale
Iubire cu lămâie şi sare
1 min lectură·
Mediu
octombrie vine ca o sugrumare
ceva din memoria copacului rămas prins în sine
veşnic împărtăşind frustrarea nevederii cerului
vom mai fi mâine, vom mai…?!
cobori treaptă cu treaptă
printr-o pădure de foioase
printr-un cântec
printr-o iluzie
oamenii se feresc de cuvinte
poartă chipuri serioase atâtea polisemii
străbaţi sufletele lor ca şi cum ţi-ai da drumul pe tiroliană
te apropii de tine
umezeala amplă măsoară
gradul de aderenţă la realitate
tu în mijlocul lumii
şi pădurile rotindu-se
creând impresia fantastă
de relativitate
spaima de care treci
gândindu-te repede la altceva până când
inima reîncepe să bată cald ritmat… cald
într-o aproape-normalitate
starea devine sonoră o captează
vârfurile de iarbă uscată
departe de vreme
aceşti petrecăreţi uitaţi
la o masă de duminică
etalându-şi ingenuu
hainele estivale
şi afectul
mâna ta ovală
aşezată deasupra timpului
cum o compresă caldă
peste tâmpla amputată
această emoţie
încercând să atenueze
efectul căderii autumnale
toate aceste cuvinte
neobrăzate
pe care niciun fiasco
nu a reuşit încă
să le eviscereze
001.224
0