Poezie

în ordine umană

file de jurnal afectiv

1 min lectură·4 august 2019

Mediu

sărăcia noastră începe

în dreptul liniilor discontinue

acolo unde cu nonşalanţă cosmosul face tabula rasa

mizând pe efectul privirii de ansamblu

[durerea se conservă sine die în detalii microscopice!]

ai zice că e un fel de orizont

cerul se desface în franjuri!

aici încep şi nesfârşesc monologurile

poteca omului singur pe sine cărându-se

povara aceasta pentru care niciun sfânt

nicio inchiziţie n-au găsit încă rezolvare

siluete decolorate se supun mecanic ritualului colectiv

dimineţile îşi revendică porţia de articulaţii nervoase

uşile se dau parţial/ se intră/ se crede/ se pleacă…

iluzia trecerii se măsoară în visele erodate

somnul ia în posesie lucidităţile

bătrânii din noi au nevoie urgentă de mamă!

se ignoră eventuale deraieri de la normalitate

într-un gest de revoltă… într-o nebunie

pasărea îşi împrăştie aripile

şi iată-ne!

alunecaţi unul din celălalt

incapabili de moarte

imposibili în viaţă

serile se fac goale

nopţile îşi adâncesc aberaţiile

o memorie afectivă paroxistică lasă loc

suprafeţei plane ca unei amnezii supreme

imperfecţiunea este regula în ordine umană

001.138

Daniela Luminita Teleoaca. “în ordine umană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14140008/in-ordine-umana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.