Poezie
cantonament
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine – specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
solidari în agonie
cel mai adesea inamici
marii nebuni fără de orgolii
cerșindu-și unul celuilalt ajutorul
și am izbucni în hohote de indiferență
de n-am intui în secunda următoarea
seriozitatea barbară a jocului
avem aceeași Pasăre
care ne crește sufletele ca un părinte neiertător:
pentru noi și-a băgat aripile-n foc
respirăm înjumătățiți
în trupul rarefiat prin care
trufașă se vede
Iubirea
001.314
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “cantonament.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14133923/cantonamentComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.