Poezie
abandon (2)
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
eram acolo
sub privirile tale
martorul tăcut al propriei disecări
într-o buclă albă timpul ne lua ostatici
pe margini sângele se prăvălea serpentinic
când am țipat prima oară n-ai știut
dacă eram eu:
am tăcut/ am alunecat mai departe
neîmblânzite degetele tale
cotrobăiau prin măruntaie... iar eu
eu uitasem cuvintele
trupul mi se dezgolea până la zăpezi
aplecat deasupra pereților din mine crescuți
salahor savurându-și obiectul propriei vocații
al propriului destin
purtam voal translucid pe inimă
hijab cu 2 tăișuri
dunele se topeau/ roșii îmi îngropau tălpile în carnea ta
macii înfloreau/ neastâmpărate coamele cailor nu căutau adăpost
în clocot viu timpul abdica
lichefiat ne intra în vene adânc... tot mai adânc
până la mine
până la tine
până la Noi
001.334
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “abandon (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14133304/abandon-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.