Poezie
vuela alto!
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
pasărea pe care din convingere
în secunda în care am fost copii
am adus-o acasă
i-am cusut aripile
nimeni să nu intuiască
ravagiile deșertului
ale fricilor omului
și
ne-am întrecut
în a-i colora cântecul
infinitele sfere ale silabelor
începându-ne către un punct
niciodată definit
era eternitatea concentrată
în clipa aceea
o lipsă de luciditate benignă
asigurând sine die
expansiunea universului
**
ceva ne lovea
poate gândurile pământului
înainte de Iubire
poate noi
ochii ei umpleau de tristețe
văile îngerului
când tălpile noastre zdrobeau
și-i era foame
de o fărâmă de ceva
de lumină
numai de cuvântul ieșit din sine
pentru a-l cuprinde
pe-al celuilalt
001.547
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “vuela alto!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14131689/vuela-altoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.