Poezie

neputința (2)

file de jurnal afectiv

2 min lectură·16 iunie 2018

Mediu

o femeie frivolă care-și pierde-n fiecare zi câte-o șuviță

e fluierată pe stradă și ar vrea să se oprească / să le spună franc:

ea nu e câtuși de puțin „una dintre acelea”!

buzele strident vopsite o sabotează / îi contrazic adevărul

își trece mâinile peste tâmplele dezgolite

încearcă din când în când câte un surâs în colțul gurii

și-l reprimă repede / îl amână pentru „data viitoare”

de mult nu mai merge la coafor / își aranjează cum știe mai bine

puținele fire rebele / încărunțite. oftează des și răsuflarea grea

îi zdruncină intimitatea

poartă haine largi. așa își poate masca (supremă autoiluzionare!)

șoldurile diforme / oasele ieșind inestetic din sine

cochetează accidental cu snobismul / mondenitățile și trage

câte-un fum de Double Happiness / nu ține

se-neacă / tușește gol / evocă. o trecere...

aseară a-ncercat să-și schimbe modul de a gândi / modul de viață:

s-a privit îndelung în palmă / a fost sigură că destinul ei era cel mult o farsă...

s-a gândit să se distribuie în alt rol. mâine se prezintă la casting

în mod cert lucrurile nu vor mai fi „aranjate”.

„Mâine” a trecut. [propoziție simplă: cu subiect și predicat]

azi dormitează în fotoliul cu arcuri vechi din sufragerie

„celălalt mâine” nu se vede cu ochiul liber

aerul e greu / lutul bătătorit îi reprimă instinctele

uită cu desăvârșire de sine. bunăoară, ar putea fi dulapul cu haine

flaconul cu vibrocil / eticheta lui sau clapa clavirului / ziua aceea

pe care nu reușise să o prindă: viitoarea duminică va trece și mai nevăzută...

neputința... neputința... neputința...

își îneacă strigătele într-un Johnnie Walker

și nu din mondenitate

știe că asta a dus-o în sfârșit la falimentul total... știe...

neputința... neputința... neputința...

fată bătrână și rea care nu vrea să moară... nu vrea... anxioasă / patetică și perversă

în nevolniciile agreste / în lumea ei de kitsch proclamând !re-a-li-ta-tea!

își linge rănile și tot așteaaaaaptă... așteaaaaaptăăăăă...

de ea nu s-a-ndrăgostit niciodată sincer un bărbat (nici măcar o femeie)

nu i-a pus inel de logodnă. nu a trecut-o pragul.

001.330

Daniela Luminita Teleoaca. “neputința (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14127309/neputinta-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.