Poezie

semnul (2)

file de jurnal afectiv

1 min lectură·27 mai 2018

Mediu

poartă gulere scrobite și înalte,

un fel de excrescențe gotice în femininul omoplaților

durerea, suportabilă uneori,

îi pune cel mai adesea la încercare limitele

dar,

câtă vreme rămâne un secret, este

mai mult decât bine

!sonia!

face dragoste cu lumina stinsă

nimeni nu se apropie de ea

mai mult decât de o scenă / de un ecran / de o pictură

prevăzută cu sistem performant de alarmă

!sonia ține la intimitatea ei!

adesea

căderea păsării se propagă

în propriu-i spectru

atunci

semnul începe să crească

!sonia poartă cămăși bărbătești xxxxl în care se pierde!

cu angoase cu tot

instinctual / aproape matern mângâie

rana

discretă, nu dezvoltă niciodată subiectul

cu ceilalți

își proiectează neliniștile în 4 cuvinte rămase prin preajmă,

în fantasmele irisului pe care, încă dinainte de a se naște,

conștiincios îl crește în palmă

când se face mult prea târziu și

crucea îi strangulează claviculele

!sonia devine!

atlas în miniatură și,

deși împărtășește constant starea de culpă,

semnul o face mai puțin vulnerabilă:

ce poate fi zgomotul unei uși Î-N-C-H-I-S-E dacă nu

o simplă halucinație auditivă, cel mult

tunetul rătăcit, cel mai probabil

o banală defecțiune tehnică...

001.379

Daniela Luminita Teleoaca. “semnul (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14126379/semnul-2

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.