ca și cum

Daniela, poezia pe care am citit-o în ultima vreme la tine, îmi pare mult mai frustă, mai deschisă, cu o tentă care ține să ne tragă de-a binelea după idee și pe noi cititorii. Ceea ce nu este rău. Poate mi se pare, nu știu, aceasta era impresia mea din ultima vreme. Eu preferam cizelarea din vremea celorlalte poeme din Filele tale de jurnal afectiv, poate la următoarele poezii o să te găsesc altfel, oricum, se vede naturalețea, sinceritatea versului, fapt pe care poate tu îl cauți și îl dorești.

Un gând bun de sărbători!

Iulia

".... aerul e tot plin de mireasmă, atît de suavă și de frustă, a fînului cosit"... Dacă așa au "mirosit" versurile pe care le-am ivit, în ultima vreme, din umbre și lumini policrome, atunci, da, asta corespunde EXACT idealului meu poetic... de acum,întrucât mă reflectă aproape pe de-a-ntregul... Așa mă pot exprima, în sensul că astfel mă simt relativ eliberată după ce am comis actul respectiv, într-adevăr mai naturalist. Dar ai dreptate.... aici este un moment, hai să zicem, o etapă... este firesc să apară puțin altceva în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. La fel de firesc este însă... să rămână acea notă personalizatoare, că e vorba despre un text frust sau despre unul foarte muncit estetic.

Dragă Iulia, îți multumesc pt comentariu, sugestiile legate de modul de receptare sunt oricând binevenite, mai ales cd ele sunt formulate cu atâta delicatețe stilistică și nu numai. Primește și tu gândurile mele luminoase în pragul Nașterii Domnului!!!