Poezie
să lași să te acopere Cerul
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
n-a mai rămas decât
jumătatea asta de copac
din mine
strigându-și rădăcinile
partea de poveste intrată
în gurile cârtițelor
poate doar în
imaginația goală a celor care
să viseze n-au știut vreodată
confundând
viața cu întunericul
ascunzișul luminii cu
pata din trup...
căutătoare a unui timp
a unui loc în care
ieșirea din moarte se petrece
pe îndelete fără spaima
pământului rătăcit
nici a sângelui crescător
de tulpină încolțindu-mi
centrul palmei acesteia
când întrebătoare alergam desculță
pe câmpiile scufundate
am fost în miezul necunoscutului
departe de cântecele copilăriei
pentru o clipă uimirea păpușii a existat suspendată
strangulată în timpul meu
de om mare
mare și nefericit
se întâmplă atunci
să-ți chemi Mama
nimeni să nu te audă
într-un sfârșit să lași
să te acopere
Cerul
001.335
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “să lași să te acopere Cerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14116363/sa-lasi-sa-te-acopere-cerulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.