Poezie

ipotetic

file de jurnal afectiv

2 min lectură·3 septembrie 2017

Mediu

dac-ar fi să încep

aș face-o cu pagina nescrisă încă unde

sfârșitul nu e decât ecuația posibilă

un pion la îndemâna genezelor proprii

soluția pe care suveran o amâni știind

că ai asul în mânecă: nu vei rata ocazia optimă

când se va întâmpla

vei păstra în iarba cuvintelor lumina aceea prin care

zidurile devin cel puțin translucide cel puțin neînalte

atunci umbra blândă a Dumnezeului mutat pe pământ

va desface infinitul în centimetri pătrați de țărână

iscusit va croi pelerine pentru singurătate

dacă ar fi să aleg un habitat

acesta ar fi Cuvântul

deschizătura generoasă în tăcerea-i stranie

autoare de lumi de golden gate-uri prin care

siluete se perindă ca-nspre-o luntre-a lui Caron până când

trupul se subțiază chipul soarbe începutul

dac-ar fi să mă opresc

atunci aș face-o numai la

stația în care dragostea nu e de vânzare

bunii samariteni nu se bat cu pumnii-n piept

trecerea trage cu ochiul nu se-ndură să cotrobăie prin intimitate

acolo aș face un popas lung aș bea o cafea albastră

m-aș împrieteni cu pământul cu deznădejdea cu nedumnezeii

nu m-aș mai teme că trupul strânge că ochii sunt doar o părere

la discreția groparului nebărbierit familiarizat cu cenușa

când m-aș privi soarele și-ar trece rădăcinile întreaga tandrețe

prin părul încărunțit ingenuu șarmant atât de omenește

înfiorat mi-ar da binețe și

AȘ ÎNCEPE

001.473

Daniela Luminita Teleoaca. “ipotetic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14112589/ipotetic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.