Poezie
complicitate
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
ne întâlnim / ne prefacem
prea multe-a nu ști
oricând vom putea repeta
după-amiaza aceasta
cu grimase și flori cu verzi piruete
oricând vom găsi mușuroiul
ce ploile-adună
veșmintele largi
păstrându-ne vocea
ne privim și nu trecem
de punctul albastru
de locul în care copilăria zăgăzuiește
am un zmeu din păduri și din ceruri
trandafiriul la tine îmi este
ne ținem de vis
când ceva-ul se-apropie
intempestiv ne găsește
Orașul
al zidului țipăt să-l înfășăm
suntem ocupați
nu cunoaștem prea multe
ne oprim doar acolo unde copilăria se oprește
022.686
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “complicitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14106798/complicitateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... și copilăria nu sfârșește niciodată! Ea zăgăzuiește (trecerea spre următoarea / următoarele etape), chiar dacă biologic am înaintat, pe dinăuntru păstrăm eternitatea, starea aceea de grație când habar nu aveam că se moare odată și-odată ("ceva-ul"). Există (inclusiv) o capacitate frumoasă / pozitivă de autoiluzionare, ce nu implică riscul alunecării în... irealitate, anume aceea de a te poziționa astfel încât linearitatea timpului să tindă spre ciclicitate!
Mulțumirile mele!
Mulțumirile mele!
0
e cumva acest vers, e ceva ce, din punctul meu de vedere, ține de efecte speciale: ne ținem de vis!