Poezie

nu sunt a ta

file de jurnal afectiv

1 min lectură·7 aprilie 2017

Mediu

e primăvară și

anotimpul ăsta îmi revendică

spărturile / toate înălțimile

nu pot rămâne indiferentă

uite cum rup din mâinile mele

din respirație

din puținele cuvinte ce au supraviețuit

apocalipsei

am degetele reci / nu-mi ajunge niciodată

oxigenul

învăț să fiu și fără să spun

„mâine voi...”

destulă clipa asta în care

țipătul doare – semn că

sunt vie!!

sunt o femeie

cu probleme nocturne

pur hormonale

învățând să moară conștient în albul

nopților de insomnie

..... sunt a rochiei ăsteia roșii

a eșarfei turquoise pe care

nu le-am avut niciodată și care

îmi intră în piele...

sunt a miliardelor de miliarde de celule

ieșite din mine

așezate în iarbă cu

gândurile cerului când

Dumnezeu are rău de înălțime

sunt a tastelor ce suferă de sindromul atingerii

un fel de nevoie de dragoste personalizată....

sunt...

dar a câtor nu sunt?!

vezi bine

n-a mai rămas nicio porțiune

nici măcar pentru mine

001.414

Daniela Luminita Teleoaca. “nu sunt a ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14105476/nu-sunt-a-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.