pentru că el...

aștepți

zilele acelea în care

feminitatea se face una cu ploaia

atunci

porți

rochia vaporoasă pe care a visat-o el

cu mult înainte de a vă cunoaște

chipul tău suportă amprenta iubirilor constante

pasiunea pentru lila

micile cochetării cu aromă de vișine

slăbiciunea pentru vocale

pe marginea unui timp descoperi

felul în care în sfârșit ai putut

să umbli / să râzi / să te sperii / să te îndrăgostești / să urăști / să uiți / iar să iubești

ochii s-au făcut mari... din ce în ce mai mari

ai auzit cum creșteau tuberculii asemenea sentimentului

spre descarcerare

nu ți-a fost teamă când ai devenit complicea

sosirii intempestive a celuilalt anotimp

azi

îți iubești excrescențele / auzurile / micile comploturi / asimetriile / deraierile de la tine

doar pentru că le iubește el și

nu poți să nu-l iei în serios

nimeni altcineva n-a atins locul acela mort nimeni n-a pus

cuvintele să vorbească dureros de palpabil în

atâtea nopți în care

ploaia se face femeie