Poezie

poem ciopârțit

poate... un soi de iubire...

1 min lectură·4 martie 2017

Mediu

n-a mai rămas niciun sentiment

e un foc păgân care împrăștie

granița dintre da și nu

poate o banală definiție a nebuniei

mânia prelungită de apocalipsa insomniacului

arma fatală – instinctul vietății rănite

amânându-și moartea pentru supremație

dar nimicul dislocă

... eu nu sunt a ta cum

nici tu nu ești al meu

n-am/ai fost niciodată

ne-am trezit într-o zi față-n-față

cineva pariase: „ăștia 2 vor fi o vreme împreună”

am vrut desigur să le dăm crezare am făcut

din enunțuri simple un fel de ziua următoare

și ziua următoare avea multe

eternități la pachet / păsări pneumatice / dispozitive de luat vederea...

nicio noutate

noi-ul nostru era identic cu al celorlalți

prototipul formal anume conceput pentru carpe diem și

n-am mai suportat

am spart toate învelișurile

ne-am înrolat pe fronturi adverse

ne-am dezis ne-am lepădat

am operat în orb

ne-am oprit

când ochii mei începuseră să te doară și

sângele tău îmi golea venele

ne-a trecut repede...

n-a mai rămas niciun sentiment

e un foc păgân ce împrăștie

o sumară definiție a nebuniei

poate un soi de iubire

001.412

Daniela Luminita Teleoaca. “poem ciopârțit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14103951/poem-ciopartit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.